Sunt aproape 30 de zile de când am stat pentru ultima oară în banca pe care timp de patru ani mi-am tocit coatele… Sunt aproape 30 de zile de când am primit „prestigiosul” titlu de absolvent de liceu… Sunt aproape 30 de zile de când mie si celor alături de care am luptat umăr la umăr pentru toţi aceşti ani ni s-a spus că din acea clipă suntem cetăţeni ai universului, făuritori ai propriului destin … adulţi… Aceste cuvinte sublime m-au făcut să mă întreb: „Ce Dumnezeu a fumat diriga?” CE? SUNTEM ADULŢI? Dar oare nu sunt adulţii doar nişte copii mai mari? Cum se poate ca un simplu fapt precum acordarea unei diplome să ne transforme peste noapte în adulţi meniţi să pornească în lume şi „să lupte cu morile de vânt”?
De când am terminat liceul am realizat că viaţa pe care o râvneam până acum o lună nu e atât de uşoară pe cât pare. Am văzut ce înseamnă lumea celor mari şi permiteţi-mi să vă spun: IT SUCKS! A trebuit să fac faţă aşa-zisului examen al maturităţii, iar rezultatele mi-au lăsat un gust amar în gură (deşi ştiu că în mai puţin de câteva luni ele vor fi de domeniul legendelor) şi sunt la un pas de a fi lovit de un alt val, admiterea. Am impresia că fiecare probă pe care o depaşesc este urmată de o alta mai dificilă decât precedenta.
Acum realizez cât de adevărate sunt cuvintele pe care iniţial le consideram doar vorbe goale: a o lua de la început presupune un efort egal cu acela depus în a muta munţii din loc. Începuturile sunt grele, însă nu imposibile. Din această cauza am hotărât să-mi aştern şi eu gândurile, aici, în văzul tuturor. Ştiţi doar că gândurile împărtăşite nu mai sunt o povară. Aş putea apela la un psiholog pentru acelaşi rezultat, dar asta mi-ar uşura destul de bine buzunarele şi în plus singurul psiholog pe care îl cunosc e o mamă psihopată care ar face orice pentru a asigura reputaţia fiicei sale, o „scumpă” fostă colegă.
Aşadar, de acum înainte ne vom întâlni aici pentru a vă vorbi despre cum decurge viaţa mea de „adult”. Până data viitoare nu-mi rămâne dacât să sper că ziua ce va urma va fi mult mai bună şi să vă spun: IATĂ-MĂ DINOU LA DRUM!!!
„Asta-i tot ce pot să vă spun! ”
magy era adulta pe vremea cand noi eram in clasa a 10a .. a 11a
tot ce s-a intamplat a fost invatatura de minte. trebuie sa avem si esecuri pentru a ne putea maturiza. in 10 ani vom demonstra si arata tuturor cine suntem, ce am ajuns, unii cu ajutor altii pe forte proprii. suntem inconjurati de oamnei fara valoare…
oameni fara valoare, oameni care nu cred in noi;
noi-maturi;
noi-imatui;
care cat de rau o va da in bara?care cat de sus va ajunge?